Fara
E ciudat cum raman cateodata fara...fara culori, fara cuvinte si mai ales fara ganduri...fara oameni...fara vise...fara viata...deodata. Aparent fara motiv. Nu mai simt. Atunci, in momentul in care nu am NIMIC sunt intre. Acum sunt intre. Si stiu ca starea mea depinde de un singur gest, de un singur cuvant, de o singura privire, de un emoticon, de o virgula...oare in care parte o sa fiu impinsa de data asta? ...sau poate ar fi mai bine sa incerc sa ma arunc? De parca as fi reusit vreodata sa cad unde am vrut...
Subscribe to:
Posts (Atom)