Dor de munti...



Si imi trece prin gand ca nu mai conteaza daca am sau n-am ce tre` sa am...trebuie doar sa iau trenul asta si sa ajung acolo sus...a trecut prea mult timp de la ultima detoxifiere spirituala...



Dor de munti
Asculta mai multe audio Muzica »



Costica - Inima de muntoman
Asculta mai multe audio Muzica »



Costica - Cine nu iubeste muntele
Asculta mai multe audio Muzica »

Inapoi in timp...


Sunt aici intre peretii astia care ar trebui sa-mi fie straini si as vrea sa imi fie dor...de acasa.
...mi-e doar dor sa fiu copil. Si acum, in timp ce incerc sa scriu...imi vin in minte mii de imagini si cuvinte...
Imi aduc aminte casa veche...cu usa verde...si camera de la mijloc...cu mobila bleu in holul mic...unde intr-un ceainic imi ascundeam bomboanele...si camera de la drum unde nu prea aveam voie sa intram. In casa asta cautam noi "minunatii"...adica orice stralucea. :P Ce fericire cand gaseam cate o brosa rupta...
O data am chemat la noi copiii de pe strada sa sarim in pat...si ne-a prins mami. :)) Dar nu ne-a facut nimic...nu ne batea...ne explica si spera ca am inteles...inca mai spera. :P
Si nu se supara cand tati folosea rujul ei sa imi arate pe oglinda cum se scrie numele meu...nu se supara niciodata pe noi. A facut mereu totul sa ne fie noua bine...sa fim noi fericite...totul...ne-a iertat mereu si a incercat sa nu ne judece niciodata...si sa ne inteleaga...pe toate trei in egala masura. Ce dor imi e de supa ei de rosii...si de sarmalutele cele mai gustoase din lume...si de prajiturile de revelion. :P S-au schimbat multe de cand eram eu copil...dar ea a trecut peste toate...si a ramas la fel...calda si iubitoare si intelegatoare.
Unele momente mi le amintesc ca si cum ar fi fotografii. Ca asta din curtea lu` Nizu...unde, nu stiu de ce, ma jucam cu Oana, sora mea mijlocie. Habar n-am cum am ajuns sa ne jucam tocmai acolo, pentru ca e destul de departe de noi...dar stiu ca avea multa iarba in toata curtea...si ca din cand in cand gaseam minunatii. :P Am in cap o imagine...cu mine si sor`mea in pozitie de avioane, cu bratele intinse in lateral...si desi imaginea e alb-negru, stiu ca puloverul meu era mov cu dungi negre si al ei albastru cu dungi negre. :)
Nu o sa uit niciodata mirosul mainilor tatlui meu...care ne tinea in maini ca in scaunele, cand eram inca destul de mici sa incapem. ;)) Miros de munca si tutun. Acum urasc fumul de tigara...dar inca iubesc mirosul acelor maini. Maini care m-au invatat sa desenez masini...si care m-au ajutat sa imi rezolv problemele la matematica prin desene...maini care imi aratau stelele dupa ce aprindeau focul in curte...maini care nu au fost niciodata rele cu mine.
Pe atunci ajutam si noi in gradina...imi placea sa fac cuburi pentru varza...cu aparatul ala de fier cat mine de mare :)) si imi placea sa ud ardeiul...si sa merg cu mamaia la piata sa le vindem. La piata imi cumparam rebus. :-> Si imi mai placea ca la fiecare sfarsit de an, cand luam premiul I, mamaia imi dadea bani...1000 de lei...d-aia cu Eminescu parca. Imi luam 4 eugenii de ei. :D
O data, cand s-a intors de la piata, ne-a dat cate 300 de lei. Eu voiam sa ii pitesc si nu stiam unde...asa ca i-am ascuns la ea in geanta...logic, nu? O_o A doua zi bineinteles ca nu i-am mai gasit si am crezut ca i-a luat intentionat pentru ca erau ai mei...si am vrut sa ma razbun si sa iau 500 de la ea (stiam unde isi ascunde banii)...dar m-am grabit sa nu ma prinda...si am luat 5000. Si ma duc eu sa le iau pe Georgiana si Cristina sa ne luam ceva bun ca am bani. :-> Dar am zis mai intai sa schimb banii. Si in centru era magazinul lui Cretu (parca)...o baraca...la care vindea Carmen (care acum imi e matusa)...si i-am zis sa imi schimbe si mie bacnota asta de 500...dar e de 5000, zice ea. :| Eh...da...schimb-o! Nu stiu daca isi imagineaza cineva cate gume si bomboane ne-am luat de banii aia...cred ca mestecam 5 odata...erau gume din alea jumate roz, jumate alb, cu surprize cu niste ingerasi. :-? A! Si am luat si suc cu pai, evident. Cand am ajuns acasa...aveam buzunarele pline de dulciuri...si m-am intalnit la poarta cu mamaia. :| Ce era sa fac? Daca ma vedea observa ca am buzunarele pline si isi dadea seama...m-am pus pe vine langa gard si am zis ca ma doare burta. :| A venit si m-a intrebat ce am...eu incercam sa bag dulciurile mai bine in buzunar sa nu le vada...i-am zis ca ma doare burta, dar daca stau asa un pic imi trece. :)) Nu stiu cum de m-a lasat in pace. Pana la urma s-au prins toti ca eu furasem banii...dar in loc sa ma pedepseasca au ras de mine. :| Mi-a fost atat de rusine ca n-am mai pus mana pe ce nu era al meu.
Pe atunci am invatat si sa lucrez cu andrelele :D. Dar nu de la mamaia...ci de la tataia. :D Mamaia o invata pe Oana, tataia pe mine. Si chiar faceam haine la papusi. :D Si tot de la ei am invatat sa lucrez la razboi...faceau ei niste presuri...si am lucrat si eu cu ei...era usor si chiar amuzant. Pana au ridicat de tot casa noua si ne-am putut muta cu totii in ea, am dormit cu ei in casa. Ce bine era iarna, era atat de cald la ei in casa. Si mamaia facea cococi...si cateodata tataia facea porumb pe plita...un fel de floricele...ne cam rupeam dintii in ele...dar oricum trebuia sa ii scoatem pana la urma. :P Si jucam carti...mai ales tabinet. Si tataia ne-a invatat si tantarul. :D Jocul ala cu boabe de porumb si de fasole...ar trebui sa il rog sa ma invete iar...sa nu il mai uit. Si tataia stia Scrisoarea a III-a a lui Eminescu...si el m-a invatat si 3 rugaciuni...poate primele versuri pe care le-am invatat dupa "Tica-tica". M-au invatat tot ce au stiut.
Ce frumos ca am fost 3! Chiar nu tin minte sa ma fi plictisit vreodata in copilarie...cred ca nici nu stiam cuvantul asta pana sa cresc /:). Ne faceam papusi din haine...in marime naturala, deci, de obicei soti sau copii...si ne jucam "de-a draga". Jocul se numea asa pentru ca in timpul lui nu ne spuneam pe nume...ne strigam "draga". De obicei ne jucam asta in timpul sarbatorilor...ne faceam vase din ce gaseam...si ne imparteam teritoriul. La inceput o camera. Cu timpul am avut fiecare camera ei si jocul a devenit si mai interesant. :P Si ziceam ca e sarbatoare si ca impartim... Apoi am descoperit plastilina. :-> Si acum aveam si vase si fructe...si orice voiam noi.
Ce bine era cand dormeam impreuna...eu am mereu pielea rece...Tz (de la Alexandra ;) ) e mereu calda...si imi placea sa o tin de mana...bine, de obicei o luam in brate toata. Era asa scumpica...o mana de om, blonda, cu ochii albastri si pistrui...n-avea cum sa nu iti fie draga. Cu Oana aveam alte treburi. Ne gandeam noi ce o sa facem cand o sa fim mari...si am stabilit ca cel mai bine e sa fie ea stapana in casa, ca e mai vrednica...si eu sa fiu aia care cumpara ulei and stuff... :-??
Si ce mandra sunt de surioarele mele! Pentru ca mi-au demonstrat ca nu am dreptate... :)
Pfff...in cativa ani jocul "de-a draga" nu o sa mai fie doar un joc... Ce mari ne-am facut! :)

Asta cantam cu mami si tati cand plecam cu masina la drumuri mai lungi (n-am gasit-o si p-aia cu chitara mica :P) :



Cantece pentru copii-In padurea cu alune
Asculta mai multe audio Muzica »


CEATA LUI PITIGOI
Asculta mai multe audio Divertisment »

Si va dezvalui o formula dupa care m-a invatat tati planetele in ordine :D :
Miercuri, vineri, post; marti, joi, sambata, unii nebuni postesc.
Simplu, nu? :D

BOO!



DA...e terminat... :P

WTF

I'm so happy Cause today I found my friends
They're in my head
I'm so ugly But that's ok
'Cause so are you
We've broke our mirrors
Sunday morning Is everyday
For all I care
And I'm not scared
Light my candles
In a daze cause I've found god.

I'm so lonely
And that's ok I shaved my head
And I'm not sad
And just maybe I'm to blame
For all I've heard
And I'm not sure
I'm so excited
I can't wait to meet you there
And I don't care
I'm so horny
But that's ok My will is good.

I like it
I'm not gonna crack
I miss you
I'm not gonna crack
I love you
I'm not gonna crack
I kill you
I'm not gonna crack

Yeah

Azi o sa ies la plimbare cu piticii...poate si cu un creion...pe foaie raman toate...si nu-i nimic...la anul o sa am aparatul meu...si la anul o sa fie si mai frumos...si mai pe seara poate scot si dracii din mine...daca mai functioneaza vechea metoda.

C ya there ;)

Toate la timpul lor

Prietenii nu exista, exista doar momente de prietenie.

Pentru mine a venit ca un raspuns...la intrebarea "de ce sunt singura?". A fost o revelatie.
Poate suna ciudat...dar acest raspuns m-a facut fericita. Mereu sunt fericita cand inteleg ceva. E un raspuns pe care il simteam, il intuiam, mereu, cand imi puneam intrebarea...dar nu puteam intelege ce simt si nici sa pun in cuvinte ce-mi spunea intuitia. Si s-a intamplat sa vina raspunsul exact cand aveam atata nevoie... :)


I'll be there for you
Asculta mai multe audio Film »

Videoclip pentru montaniarzi :)

Mi-am adus aminte de un videoclip...pe care mi l-a aratat acum...un an si ceva cred...Micutu. :)
Enjoy!

Habar n-am ce inseamna versurile...dar videoclipul asta e de ajuns sa vreau sa invat germana. :-?

Melancolie

Doar doua insecte storcite pe casca...a venit toamna...

Ce e asa marfa pe doua roti?!?




O plimbare pe motor iti ofera in primul rand ceea ce cauta toata lumea (cel putin toata lumea din lumea mea): adrenalina. La un moment dat am facut o pauza mai lunga, de vreo 3-4 saptamani...cand m-am simtit din nou in sa m-au gadilat mainile si picioarele. :D
In masina simt mereu nevoia sa fie un geam deschis. Pe motocicleta se simte aerul peste tot...pot respira! Si e mai marfa decat aerul conditionat de la care ma ustura ochii... Plus ca pot vedea totul in jur...chiar pe 360 de grade, la viteza mai mica de 140 km/h. Si la sub 120 km/h pot sa si fotografiez bine tot ceea ce vad.
Imi place sa port echipamentul si imi place cum de fiecare data cand oprim undeva oamenii ne privesc fie cu uimire fie cu admiratie, ca pe unii d-ai lor sau ca pe niste nebuni. Si imi place gestul prin care la fiecare pornire lasam viziera jos. :)
In afara de asta mai e si apartenenta la grup. E placut sa fii salutat sau sa ti se raspunda la salut, asa cum obisnuiesc motociclistii din Romania. Alta asemanare cu oamenii de pe munte. :) Se saluta doar pentru ca au o mare pasiune in comun.



Cica trebuie sa ai mare incredere in cel din fata. E adevarat, pentru ca in momentul in care te-ai urcat pe saua din spate viata ta depinde in cea mai mare parte de el.
Unii spun ca e aiurea ca nu poti vorbi cu cel de langa tine. Mie mi se pare foarte tare. De ce sa vorbesti? De ce sa nu te bucuri de drum si sa impartasesti impresiile dupa? Mai ales la drum lung, mersul pe motocicleta e ca urcatul pe munte. Esti tu cu gandurile tale pentru 100 km sau mai mult. Si cand m-am plictisit sa tot vorbesc cu mine insami sau cand imi e frig sau cand mi se pare ca nu se mai termina drumul...cant. Si ce bine ca nu ma aude nimeni!



Si chiar daca nu pot sta de vorba, intre cei doi tovarasi de drum este o apropiere deloc neglijabila. E ca un dans! Pentru ca totul sa fie bine, cei doi trebuie sa se coordoneze, sa se cunoasca, sa se simta. Chiar daca sunt "condusa" nu inseamna ca rolul meu este neimportant sau ca nu trebuie sa fiu si eu atenta la "ritm". E simplu...vorbele sunt inlocuite de gesturi. Si e atat de placut cand din cand in cand simt o mana pe picior si stiu ca atingerea inseamna "suntem pe drumul cel bun" sau "aproape am ajuns" sau "esti bine?", iar eu il strang in brate si el intelege raspunsul meu.



Sunt lucruri pe care nu cred ca le poti simti altfel decat pe doua roti...nu la fel.