Ce e asa marfa pe doua roti?!?

O plimbare pe motor iti ofera in primul rand ceea ce cauta toata lumea (cel putin toata lumea din lumea mea): adrenalina. La un moment dat am facut o pauza mai lunga, de vreo 3-4 saptamani...cand m-am simtit din nou in sa m-au gadilat mainile si picioarele. :D
In masina simt mereu nevoia sa fie un geam deschis. Pe motocicleta se simte aerul peste tot...pot respira! Si e mai marfa decat aerul conditionat de la care ma ustura ochii... Plus ca pot vedea totul in jur...chiar pe 360 de grade, la viteza mai mica de 140 km/h. Si la sub 120 km/h pot sa si fotografiez bine tot ceea ce vad.
Imi place sa port echipamentul si imi place cum de fiecare data cand oprim undeva oamenii ne privesc fie cu uimire fie cu admiratie, ca pe unii d-ai lor sau ca pe niste nebuni. Si imi place gestul prin care la fiecare pornire lasam viziera jos. :)
In afara de asta mai e si apartenenta la grup. E placut sa fii salutat sau sa ti se raspunda la salut, asa cum obisnuiesc motociclistii din Romania. Alta asemanare cu oamenii de pe munte. :) Se saluta doar pentru ca au o mare pasiune in comun.



Cica trebuie sa ai mare incredere in cel din fata. E adevarat, pentru ca in momentul in care te-ai urcat pe saua din spate viata ta depinde in cea mai mare parte de el.
Unii spun ca e aiurea ca nu poti vorbi cu cel de langa tine. Mie mi se pare foarte tare. De ce sa vorbesti? De ce sa nu te bucuri de drum si sa impartasesti impresiile dupa? Mai ales la drum lung, mersul pe motocicleta e ca urcatul pe munte. Esti tu cu gandurile tale pentru 100 km sau mai mult. Si cand m-am plictisit sa tot vorbesc cu mine insami sau cand imi e frig sau cand mi se pare ca nu se mai termina drumul...cant. Si ce bine ca nu ma aude nimeni!



Si chiar daca nu pot sta de vorba, intre cei doi tovarasi de drum este o apropiere deloc neglijabila. E ca un dans! Pentru ca totul sa fie bine, cei doi trebuie sa se coordoneze, sa se cunoasca, sa se simta. Chiar daca sunt "condusa" nu inseamna ca rolul meu este neimportant sau ca nu trebuie sa fiu si eu atenta la "ritm". E simplu...vorbele sunt inlocuite de gesturi. Si e atat de placut cand din cand in cand simt o mana pe picior si stiu ca atingerea inseamna "suntem pe drumul cel bun" sau "aproape am ajuns" sau "esti bine?", iar eu il strang in brate si el intelege raspunsul meu.



Sunt lucruri pe care nu cred ca le poti simti altfel decat pe doua roti...nu la fel.