Bla, bla, bla

Oamenii sunt la fel. INTOTDEAUNA au fost la fel si asa vor ramane. Ii aud spunand "e mai greu ca inainte sa traiesti bine", "e mai greu ca inainte sa ai o casa", "e mai greu ca inainte sa..."...ca inainte cand? Cand erai tu mic si n-aveai nici o grija? Sau cand erau la putere (local sau national) oameni care iti ofereau avantaje in schimbul unor servicii? Sau cand? Niciodata nu a fost mai usor si niciodata nu va fi mai usor. Nimic. Decat pentru unii sau pentru altii, care vor avea noroc de conjuncturi favorabile in unele momente.
Din acest motiv nu mai cred in nimic...nu mai cred ca tara asta va fi vreodata condusa de oameni corecti...nu mai cred ca acele campanii Greenpeace vor avea efect vizibil in timp util...nu mai cred ca oamenii pot face ceva pentru planeta lor (da...pana nu de mult, credeam). Pentru ca aproape nimanui nu ii pasa cu adevarat. Iar cei carora le pasa sunt MULT prea putini si, de cele mai multe ori, lipsiti de putere.
In MINE mai cred... Pentru ca, de fapt, EU sunt tot ce AM, tot ce cunosc.
Asa ca tot ce imi ramane de facut e sa imi implinesc visele...cat mai "departe" de ce se intampla in jur...departe de "ceea ce ar trebui sa faca o fata de varsta mea", departe de "in rand cu lumea".
Eu nu cred in destin si nu cred ca "ne e scris" ceva. Cred ca sunt in stare sa gasesc singura un motiv pentru a trai... (de parca faptul ca m-am nascut nu ar trebui sa fie destul). Si am gasit chiar doua (pe care le tin pentru mine).
Asa ca o sa imi vad de "drumul prin padure"...