I`ll do it my way!!!

...si uite-ma! Acum am job. Si ceva pe langa. Facultatea...pf...o sa o termin. Imi pare rau ca nu mai inseamna nimic pentru mine. Am toate motivele sa fiu fericita totusi. Iar mie imi e teama. A dracu ironie. Nu o sa scap niciodata de asta, nu? E prisosul care nu ma lasa. Cat de adevarat e ce spune operatorul Serafino Gubbio in caietele lui. Oare cu totii simt ca sunt plini de acest prisos...in minte, in suflet si in sange? Toti ne spunem ca n-o sa fim doar mainile care hranesc masina, nu? Ca mine acum.
Mi-e atat de teama ca nu imi voi putea implini cele doua vise. Singurele! Vad ce devine lumea din jurul meu... De fapt, lumea nu devine nimic...lumea este ceea ce a fost dintotdeauna si ceea ce va ramane. Felul in care o vad eu e altul. EU ma schimb...copilul. Copilul e aruncat in fiecare zi intr-un colt mai intunecat. Poate o sa i se faca atat de frica incat o sa inchida ochii si o sa adoarma pana in ultima zi...pana cand toate care fac parte din mine se vor trezi sa-si ia adio. Vad cum oamenii isi doresc asta...sa adoarma. Dar eu nu o sa fiu niciodata eu fara copilul asta. Refuz sa il inchid in camera aia rece care acum e o baie nefolosita. Si refuz si sa il las pe drum singur cand ma intorc de acasa. Refuz sa il las langa plastilina de la mine din camera cand plec la job sau la piata sau macar sa duc gunoiul. Refuz! In ziua in care copilul nu va mai fi parte din mine sa stiti ca m-ati pierdut.



OCS-Razna
Asculta mai multe audio Muzica »