...pentru ca am un deja-vu emotional. Si nu e de bine. Si nu pot sa il opresc...incerc sa lupt cu el...sa il fac sa dispara, dar asta nu e o lupta pe care o pot castiga singura, oricat as vrea sa cred...in mine.
...si iar ma gandesc prea mult...pentru ca am prea mult timp...pentru ca nu am un nenorocit de job. Ma gandesc cat as fi vrut sa am bani de o masinuta cu telecomanda pe 1 iunie...
...si iar se desfasoara scenarii in lumea asta din interiorul meu, tot tipul ipotetica, niciodata nu se opreste, nu-mi da pace...si nici macar nu se construieste in favoarea mea...si nici nu se darama vreodata, doar renaste. Si ma obliga sa ma pregatesc pentru ce e mai urat, desi poate nu e nevoie. Dar de ce ti-e frica cica nu scapi...
...vezi? Data trecuta nu ai invatat nimic. Acum nu stii ce sa faci...
:|
...ma pune in incurcatura faptul ca oamenilor care imi plac nu le face placere prezenta mea, cand sunt trista... Nici mie nu imi plac oamenii tristi, e adevarat. Dar am observat ca de fiecare data imi revin mai putin. Pot sa rad, sa fiu vesela...dar cand ma privesc in ochi nu se mai vede zambetul de pe fata. Atunci se vede lumea din interior, unde sunt mereu intre. Ce bine ca putini oameni stiu sa priveasca in interior...
Imi vreau zambetul din privire inapoi! Dar cui sa il cer? :)
Posts
1 comments:
repeta "Ia-uzi?!" de cinci ori si cu fiecare rostire de doua ori mai puternic, atat serios, incat pare-se e voiosia unui copil mai mult sau mai putin 'bine crescut' care razbate de undeva poate din voce, poate mai adanc nu in trup, ci in minte, bine...
PS: aaa , cumva trebuia sa-ti dai raspuns catre sine... ;eih acum sinele suporta o a doua opinie
Post a Comment