Dagaga si Helu erau niste oameni fara griji; aveau doar strictul necesar, dar timp din belsug sa se bucure de el. N-aveau frigider, dar nu plateau nici taxe pentru electricitate. Nu aveau masina, dar nici o viata agitata. Ceea ce ei nu aveau, noua ne-ar lipsi, dar lor nu. Aveau numai ceea ce le trebuia. Numai acele lucruri pe care noi incercam sa le obtinem in vacantele mult dorite, departe de preocuparile zilnice. Cand, in viiorul apropiat, lumea moderna va ajunge si aici, ei vor invata multe de la noi, dar noi nimic de la ei, ceea ce este o tragedie pentru amandoua partile, pentru ca noi cei care avem mai multe, pretindem ca suntem mai intelepti, mai fericiti. Asa sa fie oare?
T. Heyerdahl, Expeditiile Ra
Bla, bla, bla
Oamenii sunt la fel. INTOTDEAUNA au fost la fel si asa vor ramane. Ii aud spunand "e mai greu ca inainte sa traiesti bine", "e mai greu ca inainte sa ai o casa", "e mai greu ca inainte sa..."...ca inainte cand? Cand erai tu mic si n-aveai nici o grija? Sau cand erau la putere (local sau national) oameni care iti ofereau avantaje in schimbul unor servicii? Sau cand? Niciodata nu a fost mai usor si niciodata nu va fi mai usor. Nimic. Decat pentru unii sau pentru altii, care vor avea noroc de conjuncturi favorabile in unele momente.
Din acest motiv nu mai cred in nimic...nu mai cred ca tara asta va fi vreodata condusa de oameni corecti...nu mai cred ca acele campanii Greenpeace vor avea efect vizibil in timp util...nu mai cred ca oamenii pot face ceva pentru planeta lor (da...pana nu de mult, credeam). Pentru ca aproape nimanui nu ii pasa cu adevarat. Iar cei carora le pasa sunt MULT prea putini si, de cele mai multe ori, lipsiti de putere.
In MINE mai cred... Pentru ca, de fapt, EU sunt tot ce AM, tot ce cunosc.
Asa ca tot ce imi ramane de facut e sa imi implinesc visele...cat mai "departe" de ce se intampla in jur...departe de "ceea ce ar trebui sa faca o fata de varsta mea", departe de "in rand cu lumea".
Eu nu cred in destin si nu cred ca "ne e scris" ceva. Cred ca sunt in stare sa gasesc singura un motiv pentru a trai... (de parca faptul ca m-am nascut nu ar trebui sa fie destul). Si am gasit chiar doua (pe care le tin pentru mine).
Asa ca o sa imi vad de "drumul prin padure"...
Din acest motiv nu mai cred in nimic...nu mai cred ca tara asta va fi vreodata condusa de oameni corecti...nu mai cred ca acele campanii Greenpeace vor avea efect vizibil in timp util...nu mai cred ca oamenii pot face ceva pentru planeta lor (da...pana nu de mult, credeam). Pentru ca aproape nimanui nu ii pasa cu adevarat. Iar cei carora le pasa sunt MULT prea putini si, de cele mai multe ori, lipsiti de putere.
In MINE mai cred... Pentru ca, de fapt, EU sunt tot ce AM, tot ce cunosc.
Asa ca tot ce imi ramane de facut e sa imi implinesc visele...cat mai "departe" de ce se intampla in jur...departe de "ceea ce ar trebui sa faca o fata de varsta mea", departe de "in rand cu lumea".
Eu nu cred in destin si nu cred ca "ne e scris" ceva. Cred ca sunt in stare sa gasesc singura un motiv pentru a trai... (de parca faptul ca m-am nascut nu ar trebui sa fie destul). Si am gasit chiar doua (pe care le tin pentru mine).
Asa ca o sa imi vad de "drumul prin padure"...
Subscribe to:
Posts (Atom)
Posts
