Mi-e dor de timpurile pe care nu le-am trait...

Dagaga si Helu erau niste oameni fara griji; aveau doar strictul necesar, dar timp din belsug sa se bucure de el. N-aveau frigider, dar nu plateau nici taxe pentru electricitate. Nu aveau masina, dar nici o viata agitata. Ceea ce ei nu aveau, noua ne-ar lipsi, dar lor nu. Aveau numai ceea ce le trebuia. Numai acele lucruri pe care noi incercam sa le obtinem in vacantele mult dorite, departe de preocuparile zilnice. Cand, in viiorul apropiat, lumea moderna va ajunge si aici, ei vor invata multe de la noi, dar noi nimic de la ei, ceea ce este o tragedie pentru amandoua partile, pentru ca noi cei care avem mai multe, pretindem ca suntem mai intelepti, mai fericiti. Asa sa fie oare?

T. Heyerdahl, Expeditiile Ra

0 comments: