Jocul de-a viitorul...

...vara pe ulita, ne strangeam toti, mai mult fete, la joaca. Imi aduc acum aminte de un joc cu multe patratele, in care, cu betisoare rupte din copaci,pe nisip, scriam (din cate litere stiam sa scriem) culori de ochi, culori de par, nume, descrieri de case, masini, catei si purcei...si jocul asta ne spunea viitorul in functie de cum pica la fiecare randul..."Sotul tau o sa fie brunet si de ziua ta o sa iti dea cadou un machiaj cu multe culori si o sa aveti casa cu etaj si trei copii..." Wow!
Si mami avea trusa de machiaj cu multe culori, care ma fascinau prin nuantele lor, motiv pentru care nu prea indrazneam sa imi bag degetele in el...spre deosebire de Tz, mezina, pe care au gasit-o intr-o zi cu fatza rosie, rosie...in consecinta, mami a trebuit sa isi cumpere un ruj nou. Si mereu imi dorisem ca viitorul meu sot sa fie ca tati: brunet si destept. Casa cu etaj era un vis al oricarei fete de la tara... Noi am fost trei la parinti si a fost frumos. Cred ca am zis asta de sute de ori: am avut o copilarie minunata!
Unele dorinte nu s-au schimbat... Tot brunetii destepti imi plac si tot trei copiii vreau sa am...Andrei, Georgia si inca un baiat al carui nume il las pe tatal lui sa il aleaga. Ha, ha! Dar acum nu cred ca as mai vrea sa am copii cu un tip care imi face cadou o trusa de machiaj colorata, oricat de brunet si destept ar fi el... Iar casa...pare doar un vis acum sa am casa mea...si as fi cea mai fericita daca as avea chiar si o casuta mica, mica, dar a mea!
Unele lucruri nu se schimba niciodata, cele mai multe sunt schimbate radical de evolutia personala, altele sunt dirijate de mediul exterior spre directii diferite fata de cele pe care le gandeam, dar in esenta oamenii raman aceiasi copii si se joaca aceleasi jocuri...folosesc doar alte instrumente. Din pacate, copiii mari, tind sa nu mai impartaseasca visele cu prietenii de joaca...poate pentru ca de prea multe ori le-au fost sterse cu piciorul cuvintele scrijelite cu greu in tarana...