Lumea de sub scara exista...

...sub scara era un spatiu gol lasat pentru o parte din baie... Intr-o zi am luat masa mica de se strangea, o farfurie, o lingura, o furculita si cutitul mare cu maner de lemn si m-am mutat acolo. Era secretul meu (asa credeam). Cand mi se facea foame luam ce apucam din bucatarie si ma duceam la "casuta" de sub scara. Imi imaginam ca am plecat de acasa si am ajuns intr-o padure...cum vazusem eu intr-un episod din desenele animate. Si in padure am gasit o casa mica din lemn, in care mi-am construit din lemne si frunze si funii o masa mica din lemn, cu un scaun mic din lemn si un pat mic in care nu am dormit niciodata; pentru ca niciodata nu m-am imaginat noaptea in padure, ci doar ziua, plimbandu-ma, adunand lemnisoare si facand linguri din lemn...si furculite din crengute de salcie, cum faceau mami si tati cand mergeam la Arges vara. Era liniste si erau multe animalute dragute care se jucau cu mine. Mancam numai fructe adunate de mine si pesti prinsi de mine si beam apa din raul care trecea pe undeva pe aproape...ce bine era, singura...numai eu si copacii si pamantul si apa si cerul...numai eu si Dumnezeu...
Poate ca nimic nu e intamplator...poate totul are cu adevarat un sens...poate imi e scris in gene.
Acum, dupa atatia ani in care mi-am amintit doar foarte vag si trecator de acele clipe din casa nou construita, imi dau seama...Am gasit lumea de sub scara!