Amintiri de acum o juma` de ora...

Am coborat din tramvai si am mers in statia de autobuz de langa parc.
Lapovita se transforma in zapada...
Tot vin oameni in statie, ocolind baltoacele si se inghesuie in statia acoperita...si ei sunt mai acoperiti decat statia.
Mie imi vine sa rad. Ninge, oamenilor! Uitati-va in sus! Puteti privi in sus fara sa clipiti? Pun pariu ca nu...
Imi dau jos "urechile"...nu e frig...doar ninge! Ma simt ca un copil. Si ce faceam cand eram copil dupa ce ploua? Luam toate baltile la rand.
Asa ca de data asta, cand dau ture pe langa statie, pentru ca niciodata nu pot sta locului, nu mai ocolesc baltile. Ce va uitati asa la mine? E chiar distractiv. Ati uitat...sau poate voi nu v-ati alergat niciodata prin balti dupa ploaie, in picioarele goale. Si nici copiii vostri...ce trist pentru ei...
De ce va uitati asa? Nu m-am udat deloc. Am bocanci in picioare, vedeti? Pot sa merg prin zapada, prin apa, pe stanci si pe plaje...si nu patesc nimic. Va ofticati, hah?